Mă numesc Hargitai Jácint, sunt o fetiţă rasa angus şi tocmai am împlinit 1 săptămână pe 27.06.2014.

La aniversarea mea, stăpânii mi-au pregătit două surprize uriaşe, pe care trebuie neapărat să vi le povestesc, au fost nişte experienţe extraordinare.

Cu o zi înainte de aniversare, am mers cu tati, mami, mătuşele şi verii mei într-o excursie de pomină. Mami şi mătuşele nu au vrut sa pornească la drum, dar până la urmă, cu chiu cu vai, stăpânul şi nişte prieteni de-ai lui au reuşit sa le convingă să pornim la drum. A fost foarte interesant, deşi vă spun sincer ca eu am obosit foarte tare. Am încercat din răsputeri să ţin pasul cu mami, dar pe la jumătatea drumului am obosit şi am mers la pas, deşi mami şi mătuşele erau deja departe. Mami tot striga după mine... dar fost bine, căci, stăpânul nu m-a lăsat singură şi până la urmă am ajuns şi eu cu bine la mami, într-un loc superb, plin de iarbă, flori multicolore, frumoase. Ne-am jucat cu verii mei în acest loc nou până am căzut frântă de oboseală, dar a fost o zi de neuitat.

Însă, surpriza cea mai mare a fost când, a doua zi după-amiază, în timp ce dormeam buştean, m-a strigat mama să vin, căci au sosit o mulţime de maşini din care au coborât doamne şi domni şi toţi veneau spre noi. Erau acolo printre ei şi stăpânii. Toate mătuşile, mami şi tati s-au pus cerc în jurul meu şi al verişorilor mei şi aşteptau să vadă ce se va întâmpla. Eu am vrut să trag cu urechea la ce vorbeau acei domni şi doamne, dar mami mă striga întruna. Am reuşit să aflu că unii dintre vizitatori erau tare încântaţi de noi, întrebau o mulţime de lucruri de la stăpâni. L-au admirat pe tati.

Le-au admirat pe mătuşi şi pe mami pentru ugerul lor.

Despre noi am auzit ca au spus ca suntem frumoşi, graşi.

Vărul meu mai mare, singurul roşu dintre noi a captat atenţia unor domni, s-au interesat îndeosebi despre el.

Stăpânul a încercat să le ducă pe mătuşi  şi pe noi mai aproape de acei oameni, dar nu au vrut, aşa că nici eu şi nici verii mei nu ne-am apropiat de ei.

Într-un final au plecat cu toţii şi am rămas doar noi in liniştea serii.

De atunci, toţi adulţii stăteau pe gânduri şi se întrebau dacă stăpânul s-a supărat prea tare pentru faptul că nu au vrut să pornească în excursie ziua precedentă, şi poate s-a hotărât să ne vândă?

Eu şi verii mei nu vroiam să credem aceste lucruri, aşa că noi am stat deoparte, ca adulţii să poată vorbi în linişte.

Azi, când au venit stăpânii, aşteptam cu nerăbdare să văd dacă va fi cum vorbeau adulţii, dar nu a mai venit nici o altă maşină, aşa că toată lumea s-a apucat liniştit de păscut, doar eu m-am ţinut de stăpâna mea strângea nişte floricele foarte frumoase şi le punea într-o plasă, să încerc să aflu ce a fost ieri.

Aşa am aflat că, ieri la Primăria Suseni a fost organizată o şedinţă a asociaţiei Angus-Ro şi că domnii şi doamnele care au fost ieri la noi au şi ei, vaci şi viţei cum suntem noi. La acea şedinţă au fost prezentate o mulţime de lucruri interesante, din care eu nu am prea înţeles mare lucru (sunt prea mică pentru aşa ceva), dar am reţinut că de acum o să fiu cântărită încă de două ori până ce împlinesc vârsta de 500 de zile. Deja mă gândesc, oare ce înseamnă asta şi cum pot eu scăpa de această cântărire?

Stăpâna spune că şedinţa a fost un prilej bun de a afla date concrete despre situaţia actuală a subvenţiei pe bovinele de carne din zona defavorizată, despre aspecte legislative şi perspectivele subvenţiilor, despre producţia „bio”, despre activitatea de până acum a asociaţiei şi planurile de viitor, despre controlul oficial al producţiei (aici vor să mă cântărească!)... mie unele lucruri nu-mi spun nimic, dar o cred pe stăpână...

Aşa că, acum putem sta liniştiţi, e în regulă, nu vor să ne vândă...

Merg şi mă culc lângă vărul meu, încă nu mi-a trecut oboseala celor două zile!